Romanta fără muzică

Ca ne iubim - si-o stie lumea toata -
E-adevarat;
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti ...
Si nu va sti-o, poate, niciodata ...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ne-am cunoscut în tara-n care-alt'data
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Intr-un amurg de toamna, orchestrate
In violet,
In alb,
In roz
Si-n bleu.
Si ne-am iubit intaia oara-n parcul
In care Nimfele de marmura privesc,
Cu ochii-ntrebatori, catre peluza
Pe care-un Zeu isi pregateste arcul,
Să-si bata joc de cei ce-l ocolesc ...

Si ne-am iubit! ...
Ti-aduci aminte?...
Bluza -
Ah! ... Bluza ta pe sanu-ti decoltat
Parea un peplum de matase, sfasiat
Pe sanul unei Venere ce moare! ...

Si ne-am iubit cu-atata nebunie.
Ca statuele albe ne-au privit
Cu ochi gelosi,
Iar zeul a-mpietrit
In mana cu-o sageata-otravitoare! ...

Si ne-am iubit,
Si-azi toata lumea stie
Ca ne iubim ...
Dar cat ne vom iubi
Nici noi nu stim,
Nici lumea nu va sti! ..

Ion Minulescu

Aş aprinde












[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Aş aprinde lumânarea
Peste versurile triste,
Le-aş acoperii cu marea
Clipelor mai optimiste,

Aş aprinde rădăcina
Durerilor dintr-o viaţă
De-aş putea zări lumina
Pretinzând o dimineaţă,

Aş aprinde geana firii
Într-o viaţă fără spini
Şi-aş răspândii trandafirii
Peste-o lume de ruini.

Aş aprinde disperarea
Cărbunilor puşi pe jar
Diminuând depărtarea
Ce-mi arde fără hotar

Sufletul ca pe-o făclie
Stinsă doar de tine-n zori,
Într-o noapte argintie
Sau chiar în amurg cu nori.

În căuşul palmei tale
Aş zbura prin mângâieri,
Printre aripi şi petale
În splendoarea noastrei seri.

Iubirea din mine

Acesta este un simbol al iubirii mele pentru tine. Este o certitudine ca voi fi langa tine la bine si la rau atat timp cat inima ma va lasa sa te iubesc. Te voi intelege chiar si atunci cand nu stiu despre ce vorbesti voi sti sa ascult chiar si cand taci. Si voi fi de acord cu tine chiar daca nu te-am ascultat. Insa ceea ce conteaza este ca vom imparti fiecare clipa. Stiu ca vor fi zile cand nu voi dori sa te vad insa asta nu inseamna ca nu te mai iubesc, ci inseamna ca vreau sa iti simt lipsa pentru a realiza inca o data ca fara zambetul tau nu pot respira aer.Insa tot ceea ce conteaza este ca atunci cand imi va fi frig, mainile tale ma vor incalzi. Atunci cand voi dori sa plang, privirea ta va opri lacrimile. Si mai stiu ca doar in bratele tale eu ma simt iubita. Nu iti cer sa imi aduci stelele sau luna iti cer doar sa ma iubesti si sa ma accepti asa cum sunt cu bune si rele caci daca am fi toti perfecti viata nu ar mai avea nici un farmec. Iti cer sa nu imi dai drumul cand simt ca ma voi prabusi si sa imi dai drumul cand am nevoie sa invat sa merg singura.Iar eu in schimb promit sa te iubesc, sa te fac sa zambesti cand ai lacrimi in ochii, sa te incalzesc cand iti e frig si sa iti dau un sfat cand ai nevoie. Promit sa fiu singura care va fi de acord cu tine atunci cand restul lumii iti intoarce spatele caci indiferent de ceea ce doresti chiar daca nu e bine stiu ca atunci cand vei realiza te vei opri. Nu vreau sa fi universul meu sau lumea mea pentru ca asta ar insemna sa te ridic pe un piedestal si sa nu iti mai vad defectele si calitatile iar eu tocmai asta vreau sa ti-le observ si sa stiu ca te iubesc tocmai pentru ca esti un simplu om care mai greseste uneori dar esti omul care nu ma va lasa niciodata la greu.
Nu uita ca fiecare poate sa isi traiasca libertatea insa fericirea sau durerea celui de langa el depinde de cum isi traieste libertatea si ce intelege prin acest cuvant. Din moment ca sufletul tau devine unul cu al persoanei iubite durerea ta e si a ei si tot ceea ce e al tau e al ei si ceea ce detine ea e al tau.
Se spune ca cuvintele sunt cea mai simpla forma de a spune te iubesc insa eu vreau sa iti dovedesc in fiecare zi ca exista si alte forme e suficent doar sa doresti sa ramai langa mine......

Casa iubirii


Desigur… Puteai sa pleci departe, sa fugi. Dar ai ramas aici, cu un mic planset care te zbuciuma din cand in cand. Cu un zambet care iti face ochii sa luceasca. Cu amintiri multe si cateva pe care le poti numara pe degete. Ai ramas sa lupti, sa iubesti, sa demonstrezi, sa-ti demonstrezi, sa arati ca poti. Ai ramas sa vezi ce este iubirea.Sigur, puteai sa trantesti usa definitiv cand ai zis ca pana aici ti-a fost. Sa o deschizi in alta parte. Dar este usa pe care ai deschis-o prima oara cu bucuria de a uita tristetea si de a creste la san speranta. Asa ca langa ea, ai inceput sa construiesti ferestre.
Desigur, ferestrele au fost trantite de atatea ori de vant, innegrite de ploi si tristeti pentru care nimeni nu a mai avut ochi ca sa le vada. Dar ai descoperit intotdeauna lumina si apa ca sa le cureti. Mai mult ca sigur ai simtit de atatea ori cum se prabuseste acoperisul deasupra ta. Dar prin sparturile lui ti s-au aratat de atatea ori stelele, neantul, netarmuirea si mai ales iubirea. Ai tras aer proaspat in piept si te-ai apucat sa construiesti ziduri. Casa iubirii
De vreo cateva ori s-au prabusit si bucati din ziduri, dar asa s-au cladit dorurile, asa s-a nascut fericirea care sufera, iubirea care vrea sa se refaca. Bineinteles, de atatea ori ti s-a surpat dusumeaua sub picioare. Dar trebuia sa-i pui si mobila. Si pe ea ai lustruit-o cu bucati din sufletul tau. Evident ca ai zis de multe ori ca nu exista spatiu pentru o gradina. Dar ai avut atata viata si speranta si visuri de dat ca ai inceput sa le sadesti in gradina. Sigur, le-ai udat uneori cu lacrimi si le-ai uitat mirosul, dar nimeni nu a creat vreodata vreun fruct mai dulce si mai amar al iubirii. Sigur, casa asta este un labirint… Te gasesc in ea, ma regasesc in ea, ii tes mereu visuri pe care le sterg cu guma si trasez altele. Si imi este draga. Pentru ca de fiecare data cand gresesc iesirea, imi dau seama ca de fapt nu vreau sa plec...

In urma ta.


"Raman in urma ta
Lacrimi ce ard si sting,
Raman si eu un suflet
Gol de tine plin.

Frunze in zbor ma lovesc,
Nu mai pot tresari.
Nu mai simt toamna
Care-n mine a venit.

Nimeni nu-mi raspunde in noapte,
Ochii tai se pierd printre ploi
Hoinaresc in talpile goale
Prin trecutul in doi.

Strazile pustii ma-nconjoara,
Ca-ntr-un labirint ne-am pierdut,
Bate ceasul noptii in gara,
Vise, trenuri, se duc.

Dar nu te pot uita,
Nu pot uita nimic si doare.
Cum sa te pot uita,
Nu pot trai in urma ta.

Dar nu te pot uita,
Nu pot uita nimic si doare.
Cum sa te pot uita,
Nu pot trai ïn urma ta..."

Descantec de ploaie - A. Blandiana



Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile,

Înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,

Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,

Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,

Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.

Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",

E urât şi poate nici nu e adevărat,

Dar lasă-mă atunci când plouă,

Numai atunci când plouă,

Să rostesc magica formulă
"Sunt cea mai frumoasă femeie".

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă

Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt

Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,

Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu

Eşti departe plecat şi eu te aştept,

Şi tu ştii că te-aştept,

Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept

Şi totuşi aştept.

E-n aer miros de dragoste viu,

Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,

Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,

Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,

Şi eu te aştept.

Doar tu ştii -Iubesc ploile,

Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vreau dragoste si cant

De la un timp des intalnesc
Oameni in suferinta
Imi pare rau sa-i vad asa
Si eu pot fi candva.
.
Lacrimi amare se strang treptat
Inunda omenirea
Si cu speranta ca va fi bine
Trec peste suferinta.
.
Nu stiu putere de as avea
Sa pot trece prin ea
Multi indura dureri nespuse
Iar eu ma plang deja.
.
Daca iubita mi-a plecat
Deja sunt intristat
Imi plang iubirea ne impartasita
In loc sa tac...sa rabd.
.
Am mult respect pentru acei
Ce sufera cumplit
Nu vreau sa fie suferinta
Vreau dragoste si cant.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Pescuiesc in val de timp zbuciumat ,
Clipe de liniste si fericire ,
Nevrand sa fiu resemnat
Trudesc , permanent , cu silnicire

Imi capat puterea din vise topite
In ganduri pribege de om temator,
In ceasul de taina ce poate admite
Tacerea vie a dorului, dor !

Scrijelesc amintirea zilei de maine
Zugravesc viitorul din timpul trecut
Navighez cu o coaja de paine
Pe oceanul de timp, absolut !

Eugen

Traiesc............

Cu miros de trandafiri şi fluturi la orizont…
Mă pierd într-o noapte senină,cu vise de înger
Ce stau pradă în interiorul meu de caşmir.
Frumuseţe de flori colorate pe marginile sufletului…
Luna să nu fie cu umbre de suspine,
Şi eu mă plimb prin tine ca într-un carusel.
Pe acorduri de vioară,mă ascund în timpul tău…
Mirosul florilor îmi alintă ochii,de un martie fără somn
Cerul vorbeşte atât de colorat în simplitatea nopţii.
Un vis frumos,colorează şi lipsa de culori
A dorului ecou ce privesc lung în ploaia de fluturi,
Ce din pianul inimii,răsună balade şi fluturii danseaza în noapte
Fericirea o ţin strâns la pieptul meu şi cobor luna.
Dau frâu zâmbetelor să alerge unde răsăriturile apar
Cum florile prind viaţă recitesc în tine emoţiile,
Mă las topită de frumuseţea timpului mângâind natura.
Nebunia visurilor mele zdruncină cerul
Ploile cântă de dorul tău,cât de sublim stau în palmele lui Martie...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Luceafarul (varianta 2011)

A fost odată, ca în basm
N-ar mai fi niciodată -
Pe un tărâm în plin marasm
Un împărat şi tată


A două fete - cum să spui -
Crescute la ferestre
Unde pândeau vaporul lui
Aducător de zestre


Că toată tinereţea sa
În pribegii navale
Cărase tone de cafea
Blugi şi ţigări "nasoale"


Doar erau două la părinţi
Şi nu prea frumuşele
Fără succesuri mari la prinţi
Baroni ori beizadele


Dar se mandreau cu tatăl lor
Ce bea whisky cu litrul
Şi se visa un jucător
Cu fluier de arbitru


De-atât cărat din port in port
S-aducă de detoate
Fu uns ministru de transport
In câteva mandate


Avea tupeu, ambâţ, nărav
Ştia cum să vrăjească
Şi fu ales chiar pârcălab
La curtea-mpărătească


Pe unde-a fost el - port ori post
A strâns pe îndelete
Ca să le facă-n viată-un rost
Iubitelor lui fete


Veni-ntr-o zi un chitarist
Luă fata cea mare
Dar, vai, spectacolul fu trist ;
Divorţ şi partajare


C-avură-nspre aeroport
Viloi de la tataia
Dar l-au schimbat, tot către Nord
C-o casă-n Mogoşoaia


Cum au facut şi ce au dres
Când fu de partajară
Cine cu ce s-o fi ales
Nu a ştiut o ţară


Cert e ca fata de-mpărat
Fără de soţ rămasă
Îşi cumpără, cumva pe blat
O şi mai scumpă casă...


În timpul ăsta, sora sa
Mezina, cum se zice,
În cercuri largi se afirma
Fiţoasă şi ferice


Trecu prin şcoli de pe la noi
Şi chiar urmă prin State
Un curs intens de... piţi-goi
De-i zice facultate


Dar mult mai multe a-nvăţat
Prin baruri şi locante
Cu prinţi ieşiţi la agăţat
Modele - aspirante


Era a doua la părinţi
Mezina cea cu ţeluri
Dar a urcat, strângând din dinţi,
În topul de modeluri


Şi chiar cu bâlbe pe platou
Trup zvelt, CV subţire
A strâns un roi în jurul său
De stele-n devenire


Aşa ajuns-au la-mpărat
Roberta şi Alina
De care-apoi s-au ataşat
Monica şi Sulfina...


Acestea s-au lipit de el
Ca marca de scrisoare
Iar pe cea mică la Bruxelles
Au uns-o, cu fanfare.


El, jucător de Tabinet
Şeptic şi Licitaţii
Puse-ntr-o zi, în cabinet,
De-un Poker, cu confraţii


Cu patru dame-n mână sta
Şi ar mai fi vrut una
- Chintarul îl ademenea
Şi-l îmboldea Fortuna -


Se ridică incetişor
Cu cărţile în mână
Veni la geam şi, visător,
Privi mâhnit la lună


Mai apoi prinse a scruta
Cea boltă instelată
Pe care-odată-i se-arăta
O stea cu chip de fată


Avea un trup parcă sculptat
Păr aburind reflexii
Gură ce-ndeamnă la păcat
Sâni împliniţi şi sexy


Şi tot privind-o-ngândurat
Se-aprinde-odată flama
La pieptu-i de matroz umblat
Să cadă, dragă, dama


- Hai, vino-n cărti, râvnită stea
Prelinge-te pe masă
Că potu-i mare, scumpa mea
Şi jindul mă apasă


De vrei aievea să exişti
Coboară dintre stele
Dă-i dracului de pesedişti
Fii mir inimii mele


Într-un iatac municipal
Trăi-vom altă eră
Mie, Primarul General,
Să-mi fii consilieră


(Şi mai şopti, pierdut la geam
Cu ochii către astră)
Aş da o ţară sa te am
În Alianţa noastră


Iar ea, din cercul ei bengos
Răspunde-aşa, mieroasă
- Aş da o fugă până jos
Dar am cocoş acasă


Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
C-un mameluc din staff-ul tău
Dosaru-i frunzăreşte


- Hai, luminează-mă-n amurg
Şi fă-ţi itinerarul
Cu forţa mea de brand-de-burg
Am să-i închid dosarul


Nu-s stele-n cer cât promitea
Blagoslovit cu flama
Doar ce s-a-ntors la masa sa
Că-i şi pică, zău, dama


- Cinstire Ţie Demiurg
Că mi-ai adus dameza
Sunt cel mai cool bărbat din burg
Şi simt că-mi creşte freza


Iar răpitoarea-i glăsuia
Privind din cărţi complice
- Dubleaza potul - ţara ta
Va fi tărâm ferice


- Cadâna mea, de când te-aştept
(Îi zice-atunci Înaltul)
Rămâi aici, la al meu piept
Să netezim asfaltul


Să mă îmbăt de Scoţian
Sorbit din a ta gură
Iar un taraf teleormănean
Să cânt pe bordură


Că am şi eu damblaua mea
Sa ne trăim, dar, bine -
N-am mai vândut demult cafea
Dar azi mă vand pe tine


Şi, zău, al dracului să fiu
De n-om trăi regeşte
Mă dărui ţie, monstru viu,
Curat - marinăreşte...


Aşa fu potul adunat
De a aflat tot statul
Dar el ajunse Împărat
Vrăjind electoratul


Ce l-a crezut un dregator
Cu har, virtuţi şi vicii
Braţ al umilului popor
Tronând peste Servicii


Peste Parchet şi DNA
Justiţie, Armată...
Ei, bine, el le iriza
Cu astra adorată


- O, steaua mea de căpătâi
(Îi declama adese)
Gândirea ta perversă îi
Că e pe interese


Dar nu-i nimic, acelaşi fler
Mă mână şi pe mine
Îţi dau pe mâini un minister
Şi fonduri - nu puţine


Ci mai coboară-n jos, încet
Alunecând spre bază
Aici, la mine-n cabinet
Chelia-mi luminează


Iar ea, de sus, din firma sa
De spaţii de parcare
Din când în când se cobora
Să pună de-o plimbare


Pân-au luat-o la-ntrebări
In Parlament, ghiolbanii :
La Ministerul de Plimbări
Prea se jongla cu banii


Că răsuflase-acel mister
De se iscase drama
Se ticluise-un minister
Ca să se plimbe dama


Cu un buget de emirat
Ce-şi vântură petrolul
Să aibă Marele Umblat
Din ce-şi plăti obolul


Pentru naveta astrei lui
Pe căile lactee
Azi la Paris , mâine-n Vaslui
Azi star, mâine femeie


Prin iarmaroace, la serbări
Cu presa după sine
Să vadă bietii electori
Cum se trăieşte bine


Cu mici, cu beri, miei la proţap
Şi dansuri populare -
S-a dat turismul peste cap
De-atâta promovare


Veniţi la noi, dragi călători,
În mândrul < Land of Choice >
Căci brandul scumpei noastre ţări
Cârnaţii de Pleşcoi îs


Vai, Demiurgule, ne-ai dat
Atâta jale-n casă
C-un împărat prea inflamat
De-o astră prea focoasă


Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
Ce ţi-a-nălţat biserici
Ia, Doamne, de prin preajma lor
Aceşti eroi himerici !

Din viaţă
Virgil Carianopol

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

Ingerii din cer coboara,
Printre ganduri, printre vise,
Si la ceas tarziu de seara,
Cand sunt pleoapele inchise,

Sa vegheze somnul dulce,
Ce va invaluie-n mister,
Mearga raul sa se culce,
Iar apoi fie somer,

Sa nu-si mai gaseasca job,
Nici un suflet calator,
Nimeni nu-i mai fie rob,
Raului distrugator !

Cum sunt gata de plecare,
Separat sau impreuna,
Eu urez la fiecare.
Somn usor si noapte buna !


Cu o patura de stele,
Luna sa va inveleasca,
Cu un tril de pasarele ,
Dimineata va trezeasca !

Noapte buna,somn usor
Si ai grija la ulcior...
Ca de-l duci prea mult la rau
Sa nu cazi cu el in hau!!!!! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Ploaia
Cristian Lisandru



De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
Cum taci…
Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
Să simt cum intră apa în odaie.
Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai ştii…
E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
Şi apa intră-ntruna în odaie…
Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
Să văd cum intră apa în odaie…
Să ne spălăm păcatele,
Să fim curaţi,
Îndrăgostiţi adevăraţi,
Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
Să fim curaţi doar noi…


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

.din ciclul...........
..... pusca si cureaua lata
vanator am fost odata !
Cine vrea sa urmareasca
Poveste...vanatoreasca .....


Sa va zic o intamplare ..
Cand am fost la vanatoare
Si paseam tantos prin crang
In tolba ceva sa strang

Am zarit in departare
Luminis cu caprioare,
M-am pitit dupa un copac
Gandesc, planul , cum sa fac

Ma acund intr-un tufis
Privesc prada pe furis
Si la arma din dotare ,
Pun cartus cu ..inimioare

Langa mine , pe razor,
Zaresc un alt vanator ,
Ce arma isi pregateste
Cand vanatul il zareste

Nu-i de zis , crangul e mare
Si sunt multe...caprioare ,
Insa el are un dar,
Este domnul padurar

Imbracat in haina-i verde
Tot ce misca-n codru vede ,
Cunoaste orice carare ------sau ...Stie orice potecuta
De vanat la caprioare----------Spre vanatul de ...,,mandruta "

Stau pe ganduri , intristat ,
De dau gres...am incercat,
Nu-i rusine.....d-ai pacat
Sa raman fara vanat

Gandu-mi aluneca in zare
Si vad printre caprioare ,
O printesa , ochi de roua ,
De-mi crapa cartusul (inima) in doua ,


Fina , zvelta , gratioasa ,
Este a florilor craiasa
De paseste..n-am habar,
Tot in juru-i e nectar ,

Cu un ochi banuitor
Vad colegul vanator
Este tot numai visare
Tinteste cu ochii-n zare

Il observ ceva mai bine,
Parca ma zaresc pe mine,
E si el amorezat
De al crangului vanat,

Dar primesc vestea cea buna
In vizor are o zana ,
Ce misca frunza vrajita
Prin padurea linistita ,

Si-mi fac vant...- acum baiatul !
In catare prind vanatul
Pun sufletul pe tragaci
Ochii ei imi sunt carmaci

Si astept momentul in care
Inima prinde chemare
Si aluneca usor ,
Tremurand, dar cu mult dor ,

A plecat glontul vrajit
De intrebari chinuit,
Cu speranta zboara in zare,
Ca e tinta...miscatoare !

Circula prin crang o vorba ,
Spusa de un cuc , in roba ,
Vanatorul amorezat,
Sigur devine ..vanat !

Si inchei a mea poveste,
Caci vanatoreasca este .
De-am venit cu tolba plina ?
Nu va zic....nu mai am rima !


PS : orice asemanare cu persoane cunoscute sau nu....este pur intamplatoare !

Eugen

Calator



Te caut cu vantul ,
Miscand tacutele frunze ce cad ,
Te caut cu gandul,
Si tare inteapa clipele, ace de brad .

Cutreier vazduhul,
Pierdut prin nori de indoiala,
Cutreier pamantul
Si pasii ma dor de-a lumii fosneala

Cutreier cu vantul
Notele vorbelor tale
Cutreier cu gandul,
Floarea chipului tau ..petale !

Caut vazduhul ,
Ce-ti poarta al trupului Zefir
Caut pamantul ,
Urma-ti pasului , un trandafir !

Eugen

"Te caut cu vantul ,
Miscand tacutele frunze ce cad ,
Te caut cu gandul,
Si tare inteapa clipele, ace de brad ."

sentimente de dor.....

NU PLEC!

George Safir

Nu plec, nu scapi aşa uşor de mine
Chiar de m-alungi şi mă împingi pe scară!
Eu sunt mai credincios decât un câine,
Nici lanţul nu l-aş roade-n frig afară.

Să-mi dai, de-ţi aminteşti, un colţ de pâine;
Pe geam poţi să-l arunci, făr-o privire
Şi, bucuros, ştiind că-i de la tine,
Nu-mi va păsa de-a morţii otrăvire.

Să nu-mi dai apă, nicio picătură!
Căci cerul s-o-ndura, măcar, o noapte,
Să-mi stingă-n ploaie-a buzelor arsură
Ori arşiţa din trup, când vântul bate.

De n-oi primi nimic, din toate cele,
Tu leagă-mă pe rug şi-aprinde focul!
În fumul albăstrui să urc spre stele,
Să-i caut veşniciei noastre - locul.